PROCESUL VIȘINESCU: GREAȚA

Azi, 9 iulie 2015, a avut loc o altă înfățișare în Procesul Vișinescu sau, mai bine zis, o nouă batere a apei în piuă. Ședința a început cu circa o oră întârziere, și a fost la fel de scurtă ca cea precedentă[1].
În discuție a fost același punct ca la ultimele trei ședințe: desecretizarea Anexei la Instrucțiunile nr. 320 din 20 decembrie 1961, cuprinzând normele de hrănire pentru minori, reținuţi și deținuți, însoțită de Adresa de înaintare a anexei la instrucțiunile nr. 320 din 20 decembrie 1961, nr. 00566.403 din 23 decembrie 1961, ambele clasificate strict secret.
Care-i situația? Aceeași și diferită. Aceeași: pentru că documentul nu este accesibil. Diferită: pentru că, se spune, el a fost declasificat de către Guvern, dar hotărârea nu a fost publicată în „Monitorul Oficial.
Astfel, povestea a luat o turnură metafizică locală: uite documentul, nu-i documentul.
Povestea aceasta vânătorească de-a secretele – așa cum am arătat anterior, o consecință a butaforiei numită proces – durează de prea mult timp pentru a mai putea cineva crede că este altceva decât o acțiune intenționată, iar asupra sensurilor ei am insistat în relatările de la termenele trecute.
În concluzie, ea este făcută pentru a nu inspira decât greață: oamenii să fie condiționați să se concentreze nu asupra imaginii de ansamblu, ci asupra detaliilor nesemnificative și a procedurilor fără sens; apoi, să se scârbească de toată această tragere de timp. Pe scurt: ați vrut un proces de acest tip, luați-l!

NOTE
[1] Cf. Procesul Vișinescu: înșelătorie în formă continuată, la adresa: http://mircea-stanescu.blogspot.ro/2015/06/procesul-visinescu-inselatorie-in-forma.html.

București, 9 iulie 2015.